Șezătoare - un strop de sinceritate despre fericire

Ca să continuăm şirul şezătorilor, am lansat o nouă invitaţie în rândul apropiaţilor şi nu numai la un moment de reflecţie despre ceea ce pentru unii reprezintă scopul vieţii, pentru alţii un mod de a fi. Am furat puţin din timpul celorlalţi rezervat pentru alte activităţi mai mult sau mai puţin importante, sau am sondat poporul (ca să citez pe cineva) şi am descoperit viziuni diferite despre fericire, unele spuse fără a sta prea mult pe gânduri, altele puţin mai elaborate, pe măsura complexităţii şi importanţei acordate subiectului în viaţă personală.
Fiecare ştie pentru el cât este de fericit sau nu, însă ce ar fi fericirea?, ce sau cine ne face fericiţi?, ce facem ca să fim fericiţi? sunt întrebările la care a răspuns fiecare din perspectiva lui şi în stil propriu (le mulţumesc pentru acest lucru şi pentru sinceritate).

Iată ce am aflat:


Sunt fericit când sunt împreună cu persoană iubită, când sunt împreună cu familia, sunt fericit când am timp să mă dedic activităţilor care mă îmbogăţesc sufleteşte, când e linişte, când e echilibru; de cele mai multe ori mă fac fericit lucruri mărunte, de zi cu zi şi cred că nici nu ar putea fi altfel.
Ce crezi că e fericirea?
Este o formă de echilibru şi o consecinţă a iubirii.


Întrebare capcană. Am fost la discuţia despre fericire aşa că îţi pot zice din ce a zis tipa care era doctor în neuropsihologie. Însă în varianta mea se reduce la o sigură frază: fericirea este răsplata iubirii adevărate. Conform tipei ar fi 50% moştenire genetică adică predispoziţia de a fi optimist, pesimit, vesel, trist, 10% circumstanţele şi 40% ceea ce facem pentru a fi fericiţi
Foarte interesant.
Da, prima parte a fost un fel de neuro-psohologie, despre procesul chimic care ne provoca sentimentul de bine, de fericire, despre dopamină + endorfine şi cum le poate produce în mod natural corpul nostru, iar a doua parte a fost mai mult despre ce ar trebui să facem ca să fim fericiţi adică să ne producem natural şi sănătos endorfine şi dopamină
Printre sfaturi ar fi:
1. să înveţi să respiri corect şi profund - prin respiraţie putem să ne oxigenăm ca lumea creierul şi plus de asta ne dăm posibilitatea să ne deconectăm de griji, şi pur şi simplu să ne relaxam. Să respirăm adânc, până în stomac
2. să facem mişcare - zicea că 30 de min de mişcare (mers pe jos, alergat, sport, dans orice) ne pot asigura 8 ore de stare de fericire
3. să ne îndrăgostim
4. să ai o viaţă socială activă - să ai prieteni cu care să te întâlneşti măcar o data pe săptămâna
5. să încerci lucruri noi - să mai schimbi drumul spre muncă, mâncarea pe care o mănânci - varietate până la urmă
6. să stai în preajma copiilor, pentru că acest lucru te face să produci un alt hormon care aduce fericire, nu mai ştiu cum îi zicea.
Şi ne-a mai dat nişte sugestii:
- să ne facem o listă cu 101 de chestii pe care dorim să le facem în viaţa noastră şi să le scriem pe o hârtie, pentru că zicea tipa că partea din creier care se ocupă cu scrisul se află în apropiere de zona prefrontală a creierului şi în zona asta au loc procesele de planificare. zicea că zona asta prefrontală se dezvoltă abia de la 21 de ani şi că de aceea e mai greu să setezi targeturi pe termen lung cu copii sau adolescenţi
- să ne luăm când avem timp un trandafir, să îl punem într-o vază şi să ne punem alarma să sune peste 10 min. şi în aceste 10 min să admirăm trandafirul să ne golim mintea de griji şi să încercam mai mult şi mai des să ne bucurăm de micile momente plăcute.
Discuţia este pe marginea unei conferinţe despre fericire susţinută la librăria Okian (http://www.facebook.com/?sk=events#!/event.php?eid=159807864061547) de către Hedi Hoka http://www.youtube.com/watch?v=xGjnCOC1u-M.


Încerc să fiu fericit în fiecare secundă
Când ai fost fericit ultima oară?
Ultima oară... azi de dimineaţă, acum o jumătate de oră...Avea pe facebook cineva un citat foarte fain. şi anume: atunci când începi să cauţi fericirea este de fapt primul pas către a o pierde sau aşa ceva. Aşadar, ce fac.. ca să fiu fericit, încerc să fiu eu, (what ever that means), încerc să fiu eu mai bun. Îmi place să cred că sunt fericit... (eu aşa mă consider) şi cred că se poate şi mai şi...şi sper că fiecare zi să fie mai bună decât toate cele care au trecut.


Ce este fericirea? Ce trebuie să faci că să fii fericit? Sunt întrebări pe care poate şi le pune multă lume. Dar nu există un răspuns unic şi perfect adevărat. Răspunsul diferă de la o persoană la alta. Pentru unii fericirea poate fi dată de succesul material sau profesional. Pentru alţii fericirea e o stare sufletească, care nu e neapărat legată de realitatea acestei lumi. Pentru mine, FERICIREA E O STARE DE SPIRIT. E un sentiment ce poate fi atins în orice moment, dacă ai răbdarea şi liniştea interioară de a te opri, de a privi în jurul tău şi a asculta... Creasta înzăpezita a unui munte, un apus de soare, o noapte fără nori cu mai multe stele decât ai putea număra vreodată, o lună plină, mirosul unei ploi de vară, dansul fulgilor de nea... Având în faţă un astfel de scenariu, poţi să-ţi laşi mintea să zboare printre stele, printre stropi de ploaie, şi în acel moment nu mai există nimic altceva, nici mâine, nici ieri, nimic... doar tu şi... calmul din sufletul tău...
Of course, if you can find someone special to you to share your happy moments with you, that's when HAPPINESS becomes BLISS... We all can hope we will find such a person.


Cam greu să defineşti chestiile astea, dovadă a faptului că poate doar le-am trăit fără să le şi raţionalizez
Să definesc ceea ce mă face fericită...cred că aşa aş fi şi mai fericită sau mai des fericită pentru că aş putea încerca să reproduc fericirea, vorba aceea: experienţă fără raţiune e oarbă şi raţiunea fără experienţă e goală. Consider că un om este fericit (mulţumit) în momentul în care se simte bine în pielea lui, în momentul în care găseşte activităţile care îi plac cel mai mult şi le desfăşoară cu plăcere. Un om fericit sau în căutarea fericirii găseşte/caută modalităţile de a (se) dărui lumii, de a fi în armonie cu ceilalţi şi mai ales cu sine însuşi.
Ce mă face fericită?
- sunt fericită în momentul în care îmi propun să fac ceva şi reuşesc să duc la bun sfârşit acel lucru
- sunt fericită când întâlnesc oameni care mă inspiră, oameni care au încredere în mine sau oameni care îmi mai acordă o şansa
- sunt fericită când încerc/învăţ lucruri noi
- sunt fericită atunci când mă simt iubită şi că are sens ceea ce fac eu
Şi lista ar putea continuă şi cu alte chestii mărunte care împreună m-au făcut să mă simt iubită, apreciată, că pot fi uneori şi plăcută sau când mi-am arătat iubirea/aprecierea faţă de alte persoane. Cred că momentan pe mine mă fac fericită experienţele prin care reuşesc să îmi depăşesc unele complexe, să mă înţeleg mai bine.


Ce e fericirea?
Să nu simţi nevoia de altceva decât ceea ce ai în acel moment. Şi aici “a avea” nu se referă doar la obiecte. Good enough?
Şi ce anume te face fericit?
Dunno yet.
Eşti fericit?
Nope.
Şi ce faci că să fii fericit?
Sunt construit într-un fel care mă face greu să fiu fericit sau mulţumit pe deplin şi nici nu cred că este bine să atingi acel punct pentru că nu vei mai face nimic după, te vei plafona. Omul ar trebui să fie mereu nemulţumit ca să progreseze. Eventual fericirea să fie prezentă în doze scurte.


Fericirea ar fi pt mine cel mai probabil o stare de bine şi confort emoţional, când ar trebui să mă sui pe pereţi de atâta bucurie. tind să o văd ca pe o bucurie de lungă durată, cu temelii mult mai solide. Eu unul mă consider un ciufut şi nu ştiu dacă am trăit fericirea la propriu. Nu sunt genul de om care să se bucure exagerat de ceva bun din viaţă sau de vreo reuşită, pentru că aştept mereu reversul medaliei şi să vină şi plânsul după râs. dar găsesc zilnic ceva care să mă facă fericit potrivit standardelor mele: un prieten ce-şi aduce aminte de mine, o atenţie strecurată în geantă de colega de la greacă, o vorbă bună, o lectură incitantă sau o melodie cu text inteligent.
Când ai fost fericit ultima dată?
Ieri când am găsit o lucrare barosană pe specializarea mea şi pe care abia aştept să o parcurg, dar nu e timpul trecut să se întâmple şi azi ceva.


Ce e fericirea?
Fericirea e o stare de bine, de împlinire.
Eşti fericită?
Da, sunt fericită.
Ce te face fericită?
Faptul că iubesc.
Ce faci că să fii fericită?
Încerc să văd doar partea bună a lucrurilor.
Când ai fost ultima oară fericită?
Azi.


Fericirea = stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină (DEX).
O definiţie scurtă, dar cuprinzătoare. Fericirea poate fi greu de atins, cu toată agitaţia din viaţă de zi cu zi.
Ce să facem să fim fericiţi? Să fim mai buni, mai sinceri, mai iertători. Uneori un zâmbet e suficient să ne facă fericiţi - un zâmbet pe care-l primim sau pe care-l dăruim. Să nu ezităm să-l dăruim, deoarece, cum spunea Emerson, "Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine".
Să ne bucurăm de tot ce ne oferă viaţa, să nu ne lăsăm dărâmaţi de greutăţi şi nereuşite, ci să privim înainte cu speranţă. Să petrecem cât mai mult din timpul nostru liber cu persoanele care înseamnă ceva pentru noi, să râdem, să glumim, să fim plini de voie bună. Uneori pentru a fi fericiţi e suficient să ne aflăm într-un anumit loc, cu persoana sau persoanele potrivite.
Să muncim pentru a ne realiza profesional, deoarece nerealizarea în acest plan ne poate împiedica să fim fericiţi pe deplin. O reuşită pentru care am pus suflet ne oferă mai multă satisfacţie decât ceva care ni se oferă pe tavă. Şi rezultatele sunt mai apreciate.
Iar răsplata va veni cu siguranţă, atât material, financiar, cât şi sufleteşte.
O altă temă de gândire: Banii nu aduc fericirea, dar sunt baza ei materială. :)


Pentru mine fericirea înseamnă să fii mulţumit cu tine însuţi.
Nu cred că fericirea este constantă, ci există doar momente de fericire.
Mă simt fericită când mă înţeleg bine cu cei din jurul meu, familie, prieteni, când reuşesc să comunic cu ei, când reuşesc să ajut o persoană, când văd zâmbetul unui copil, când zâmbesc, când particip la ceva, când simt că fac parte din ceva, când am o persoană care mă iubeşte şi pe care o iubesc, când mă regăsesc în ceva, când nu mă simt singură, când am planuri... Bănuiesc că eşti fericit când trăieşti fără prea multe regrete, când simţi că reuşeşti să foloseşti la maxim ceea ce ţi s-a dat sau ceea ce ai în jurul tău.


Fericirea pentru mine este acel elixir care mă determină să mă trezesc şi să mă mişc în lume; un strop de magie care îmi conturează viaţa şi o transformă, într-adevăr, într-un dar.
Momentan oscilez între fericire şi tristeţe; nu am o limită clară deci nu pot aprecia dacă sunt fericită sau nu (ceea ce pot zice e că trăiesc cu speranţă).
Ceea ce mă face fericită este căldura pe care o primesc de la oameni şi din reuşite de orice natură, sentimentul că nu trec prin viaţă ci o trăiesc.


Fericirea pt mine e: the little things în life: o cafelutza, o ţigară în pauză, o mâncărică călduţă şi una sau două chestii mari gen prietenă pe care o iubeşti ca pe ochii din cap, motorul pe care o să-l iei în viitorul îndepărtat.

Cred că fericirea este o stare de bine, de deplinătate, starea în care ai tot ce îţi trebuie şi pe cine trebuie în jurul tău. Cred că este în strânsă legătură cu iubirea, cu dăruirea.
Poate că nu afişez pentru toată lumea, dar în sufletul meu sunt fericită, dincolo de toate evenimentele de zi cu zi. Sunt fericită pentru că iubesc, pentru că mă simt iubită, atunci când pot să ajut pe cineva, pentru că am prieteni în jurul meu.


Din motive lesne de înţeles nu aş putea să închid lista de răspunsuri cu o concluzie, aşa că o să o las deschisă, poate mai sunt persoane care doresc să ne împărtăşească viziunea lor despre fericire.